Cunoscută de peste 3000 ani, depresia afectează oameni din orice generație, cultură sau locație geografică. Se consideră că în lumea dezvoltată depresia afectează aproximativ 25% din populație. Persoane din diverse domenii de specialitate precum muzicieni, savanți, profesori, politicieni sau teologi au fost victimele sale. Nu ține cont de statutul persoanei. Este una din cele mai serioase, larg răspândite și costisitoare afecțiuni psihiatrice.
La un moment dat în viață, orice ființă umană cunoaște perioade deprimante sau melancolice. În formele ușoare, depresia se manifestă prin perioade trecătoare de tristețe care urmează unei dezamăgiri sau pierderi personale. Totuși, dacă persistă în timp și intensitate, starea depresivă trece pragul clinic și poate prezenta simptome precum: angoasa, apatia, starea de slăbiciune generală, imaginea de sine scăzută, pierderea spontaneității, insomnii, modificări ale apetitului alimentar și chiar gânduri suicidare. Când acest prag clinic este atins, nevoia de ajutor din exterior e iminentă!
Depresia poate fi diagnosticată la orice persoană, chiar și la creștinii dedicați, în ciuda miturilor care susțin că depresia la creștini e o contradicție în termeni. În practică, am descoperit că majoritatea creștinilor cu depresie au credință și convingeri spirituale sănătoase formate în timp, dar pe care, pe fondul stării emoționale negative, nu le mai pot reafirma. Odată ieșiți din această “vale”, ei se reconectează la crezurile care nu s-au schimbat, dar care au fost parcă ascunse în acest interval de timp.
În Biblie, tabloul depresiv apare deseori deși nu este numit în mod explicit. Spre exemplu, în psalmii 69, 88, 102, numiți și “cântările disperării”, depresia este menționată în contextul speranței. În psalmul 43, David își exprimă atât deprimarea cât și bucuria. Mari bărbați ai credinței ca și Iov, Moise, Iona, Petru, Ilie și în special Ieremia, au fost confruntați cu perioade depresive. Aceste experiențe dovedesc realismul care caracterizează Sfanta Scriptură. Fiecare credincos care se prăbușește în depresie poate spera din nou că va retrăi bucuria mântuirii.
Dr. Sorin Săndulache a realizat un clasament al cauzelor depresiei: ereditare, psihologice, cauze familiale și de mediu, stresul și pierderile semnificative, neajutorarea învățată, cauze cognitive, mânia, păcatul și vinovăția.
Printre cele mai devastatoare efecte ale tulburării se evidețiază: nefericirea și ineficiența, afecțiunile psihosomatice, imaginea de sine scăzută, izolarea și suicidul. Toate acestea ilustrează influența distructivă a depresiei. Cel care suferă de această afecțiune ajunge adesea la blocaje semnificative în carieră, în lucrarea spirituală sau în relațiile cele mai apropiate. Calitatea vieții scade drastic și scopurile propuse anterior nu mai pot fi urmărite cu ușurință. Solicitarea ajutorului devine o prioritate și o urgență în aceste cazuri. Uneori, depresia pote fi instalată într-o formă mascată, astfel încât este ascunsă chiar și față de pacientul însuși, devenind evident doar prin simptomele care îi afectează pe cei din jur, precum ieșirile mânioase, comportamentele impulsive și necontrolate, violența, ș.a.m.d.
Modalitățile de intervenție sunt multiple. De la tratamente medicamentoase până la schimbarea mediului sau practicarea unui sport. Sunt utile de asemenea și tehnicile de modificare a gândurilor negative, însă tot din practică am învățat că impactul cel mai mare asupra unei persoane depresive îl au comportamentele. Spre exemplu, acordarea sarcinii de ajutorare a cuiva în nevoie poate combate sentimentul profund de inutilitate al persoanei depresive. Persoana depresivă ajunge astfel la concluzii (convingeri) pe care nu reușea nicicum să și le asume, de exemplu: “pot fi de folos pentru cineva”.
În Biblie, tabloul deprimării lui Ilie ne învață că organismul uman are nevoie, în aceste condiții, de 2 resurse esențiale pentru a combate depresia: somnul și mâncarea. Ilie și-a propus să doarmă, iar Domnul Și-a propus să îl hrănească. Modelul acesta susține ipoteza conform căreia depresia este cauzată de o supra-epuizare a organismului, care “cere” recuperare si odihnă în mod compensator.
Și astfel, un mare bine se poate ascunde în spatele acestui “monstru” afectiv: un stop, un popas pentru regenerare, reevaluare, reîncărcare și reprioritizare.
Bogdan Prejban