De frică

În timp ce doi cercetători explorau jungla cu mașina, le-a sărit în față un leu feroce. “Păstrează-ți calmul” a șoptit unul dintre ei. “Îți amintești ce spunea cartea despre animalele sălbatice? Dacă stai nemișcat și privești în ochii leului, se va întoarce și va fugi.” “Sigur,” a răspuns celălalt. “Tu ai citit cartea, eu am citit cartea. Dar oare leul a citit-o?”

Morala pentru istorioara de mai sus: degeaba stăpânești informația dacă ești panicat, sau “Știi, și la ce te ajută că știi?”. În esență, frica este o reacție emoțională care apare în imediata prezență a unui stimul sau context care ne poate pune în pericol securitatea personală sau siguranța fizică. Emoția de frică conține și o doză de groază, care ne pune persoana în alertă, semnalând posibilitatea rănirii propriei ființe, lucru care crește motivația de autoprotecție. Conceptul “luptă-sau-fugi” descrie răspunsul cel mai frecvent pe care îl avem la nivel de comportament, pe fondul fricii: fie rămânem să luptăm cu pericolul, fie încercăm să scăpăm de el prin fugă.

La fel ca personajele din ilustrația de la început, în fața unei provocări sau obstacol semnificativ, mintea și inima fiecăruia dintre noi este angajată în luarea unei decizii spontane. Pe fondul fricii, apare întrebarea dacă vom face față sau nu, dacă avem resurse suficiente sau ajutoare potrivite pentru a combate ceea ce percepem ca fiind pericol sau amenințare. Acest moment este crucial, definitoriu pentru curajul și credința cu care ne trăim viața.

Această emoție este setată de Dumnezeu în organismul nostru cu scopul de a ne proteja de angajarea în riscuri nejustificate care ne pot compromite bunăstarea, sănătatea sau chiar viața. Dacă nu am simți niciodată frica de foc? Sau cea de înălțime? Sau de autoritate? Astfel, ea poate fi în primul rând prietenul nostru, însă atunci când ea contravine promisiunilor lui Dumnezeu sau ne paralizează, știm că s-a transformat într-un inamic.

Reglarea acestui mecanism este clar conturat în Biblie, care ne învață să facem apel la cea mai puternică Persoană și la cele mai sigure echipamente de protecție în situațiile care conțin pericol real. Dumnezeu este ajutorul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. El vrea ca noi să ne amintim permanent că nici un pericol nu e prea amenințător pentru noi atunci când suntem “securizați” de prezența Lui. O viață activă de rugăciune și o relație vie cu Dumnezeu va dezvolta în noi curajul de confrunta orice teamă care ne împresoară. El nu vrea ca noi să fim speriați la tot pasul, ci vrea ca noi să învingem fricile care ne stau în față. Este o singură frică pe Sfânta Scriptură o încurajează: frica de Dumnezeu. În Proverbe ni se spune în mod repetat că această teamă este cheia, sau începutul înțelepciunii. O frică divină care le poate controla și alunga pe toate celelalte!

Mai mult, când experimentezi frica, e important să definești pericolul dintr-o perspectivă spirituală. De exemplu, un examen picat poate însemna o eventuală exmatriculare dar poate fi văzut ca o oportunitate pentru a experimenta ajutorul și răspunsul lui Dumnezeu în acest impas aparent falimentar. Un diagnostic grav poate duce la gândul morții, dar poate fi perceput și ca pe o ocazie de a dezvolta încrederea pe care o ai în Dumnezeu. Cineva spunea că teama coexistă cu credința, asta însemnând că dezvoltarea credinței e oarecum facilitată de existența fricii.