Implicații
Ne-am însușit bine ritmul intens, dinamica și statutul de “om ocupat”. Obiceiurile formate în ultimii ani au devenit pentru mulți dintre noi măsura succesului și uneori chiar a identității personale. Însă în fața pandemiei de covid-19, atât raționamentul propriu cât și măsurile impuse la nivel național ne conving că izolarea – un comportament opus celor de mai sus – e cea mai bună soluție.
În timp ce sentimentul de siguranță e mai mare când stai în casă, autoizolarea atrage și o mare presiune mentală ce se manifestă asupra a trei elemente cheie ale sănătății psiho-emoționale și anume: autonomia, competența și conectarea interpersonală. Chiar dacă ești acasă cu cei dragi, se poate dezvolta o senzație de neputință (lipsă de control) și sentimentul decuplării de la restul lumii poate reduce eficiența în activitățile uzuale.
Asociația Americană de Psihologie a raportat o serie de riscuri de sănătate asociate cu izolarea[1]: dificultăți de somn, simptome cardiovasculare, imunitate redusă, deprimare și eficiență redusă a funcțiilor executive (concentrare slabă, reglare emoțională redusă, memorie afectată și problem în a urma instrucțiunile).
Lecțiile trecutului
Deși fiecare circumstanță e unică, ne putem inspira din experiența celor aproximativ 15.000 de canadieni intrați voluntar în carantină între 2002 și 2004 din cauza bolii cauzate de SARS. Faptul că au stat în casă, fără vizitatori, cu măști chiar în jurul membrilor familiei evitând folosirea comună a unor obiecte, practicând spălarea foarte frecventă pe mâini…au dus la efecte psihologice care au durat încă aproximativ o lună după încheierea perioadei de izolare: 29 % dintre participanți au raportat stres post traumatic și 31.2% au avut simptome depresive.[2] Mai mult, o parte dintre aceștia (29 %) s-au luptat cu stigma, având sentimentul că ceilalți îi ocolesc.
Un studiu din 2019 (The Lancet[3]) a adunat simptomele cu care s-au confruntat oamenii și ne oferă o perspectivă asupra posibilelor efecte ale carantinei din cadrul pandemiei de covid-19: frică, tristețe, apatie, insomnie, confuzie, mânie, stres post-traumatic, indispoziție, variații emoționale, iritabilitate, epuizare emoțională. În multe cazuri s-au înregistrat efecte pe termen lung – consum de substanțe și dependențe.
Deși unele dintre cele de mai sus sunt reacții normale, putem face pași clari pentru a le combate și pentru ne păstra mintea sănătoasă și o stare generală optimă.
Reziliența
Reziliența se referă la capacitatea psihologică de a face față, de a înfrunta evenimentele dificile din viață, e măsura de rezistență în fața suferinței, a traumelor, a șocurilor sau accidentelor. Fiecare dintre noi suntem predispuși în mod diferit în funcție de vulnerabilitățile avute anterior, în funcție de extroversie/introversie și de trăsăturile de personalitate
Strategii de coping (a face față)
- Rutina – cu cât mai mult automatizăm ceea ce facem, cu atât sistemul emoțional obosește mai puțin. O agendă clară pe ore împarte munca și odihna în proporții echilibrate și adăugarea unei variații de activități reduce riscul monotoniei;
- Fii activ – un studiu arată că doar două săptămâni de inactivitate fizică poate duce la reducerea masei musculare și la efecte metabolice negative.[4] 15 minute de înviorare energică dimineața și un program de exerciții fitness după-amiaza sau seara pot menține vigoarea fizică și mentală și anulează riscul luării în greutate.
- Convertește timpul în scopuri – fie că sunt legate de casă, de interese sau de profesie, urmărirea lor creează sentimentul de structură, de ordine, și naște motivație.
- Comunică – conectarea cu alții minimalizează efectele izolării și distanțării sociale. Se cultivă chiar și sentimentul comunității, al aparteneței. Servirea mesei împreună cu ceilalți membri ai familiei sau sprijinirea unor persoane mai vulnerabile decât noi vor funcționa ca protecții emoționale.
- Selectează informația – filtrele emoționale se pot umple de fluxul de știri negative. Câteva surse de încredere sunt suficiente pentru a rămâne informat (medicul, un portal de știri, OMS, etc.)
- Modelează caracterul copiilor – studiile arată că și copiii sunt afectați de autoizolare si au nevoie de imput din partea părinților cu privire la ceea ce se întâmplă, de o informare într-o maineră care transmite siguranță. Exemplul parental în condiții de stres valorează enorm pentru autoreglarea emoțională a copiilor în prezent și viitor.
- Amintește-ți DE CE-ul – dacă ai un DE CE poți suporta ORICE (Viktor Frankl). Există sens și scop în protejarea sănătății personale, familiale, comunitare prin evitarea contaminării cu coronavirus.
- Valori și convingeri – reactualizarea și evaluarea crezurilor centrale, a credințelor fundamentale. “Criza nu ne face, ci arată din ce suntem făcuți.” Focalizarea asupra acestora combate reactivitatea instinctivă, situațională. Caracterul nou al provocării poate genera insight-uri și semnificații noi din categoria spiritual-transcendentală.
Strategiile prezentate mai sus nu au caracter de soluționare, ci de atenuare a efectelor pe termen scurt și mediu a izolării sau carantinării. Asocierea sau integrarea lor într-o dimensiune spirituală poate duce la răspunsuri noi și la găsirea unor resurse superioare de coping.
Dumnezeu să binecuvinteze România și umanitatea,
Bogdan Prejban, Consiliere Creștină și Psihoterapie
Referințe
[1] Novotney A. Social isolation: it could kill you. Monitor on Psychology. American Psychological Association. 2019;50(5):32.
[2] Hawryluck L, Gold WL, Robinson S, Pogorski S, Galea S, Styra R. SARS control and psychological effects of quarantine, Toronto, Canada. Emerg Infect Dis. 2004;10(7):1206–1212. doi:10.3201/eid1007.030703
[3] Brooks SK, Webster RK, Smith LE, et al. The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. The Lancet. 2020;395(10227):912-920. doi:10.1016/S0140-6736(20)30460-8
[4] Bowden Davies KA, Pickles S, Sprung VS, et al. Reduced physical activity in young and older adults: metabolic and musculoskeletal implications. Ther Adv Endocrinol Metab. 2019;10:2042018819888824. doi:10.1177/2042018819888824